marți, 20 martie 2012

sursa foto:adevarul.ro

Încă unul care nu mai poate!

 Nici eu nu mai pot! Sâmbătă seară, după penalty-ul lui Augustus, mi s-a făcut rău. Mai rău decât lui Borcea în balconul de la Urgență, după circul cu Sportul.

Am plecat singur de la stadion, deși venisem însoțit. Am orbecăit așa, ca boul pe străzi.
Nu mai îmi aduc aminte exact cum și de când țin cu Petrolul. Tata lucra pe la Sighet, m-a dus la început la meciul lui CIL din Divizia B. Apoi, s-a mutat pe la Roșiori și am văzut ROVA cu Pandurii. Era demult! Mama e din Casimcea, Tulcea.
Știu însă, clar, un meci, un Petrolul – Delta Dinamo Tulcea 7-2. Cred că era ultima etapă dinaintea promovării de prin ‘89. Se cocea echipa lui nea Virgil. Și rețin că eram foarte supărat că nu era multă lume în tribună…Fusese o furtună chiar în centrul orașului…În zona Gării de Sud, de unde veneam eu singur, un mucos de 10 ani, era soare…
De atunci, mi-am zis că voi ține numai cu Petrolul. Mi-a plăcut și Prahova, lui Babau’, Mitu Roșu, Willi, Florian, Enache, Dragomir, Beleaua…Chinul lor meci de meci, 0-0, 1-0, 2-1… Doar o victorie clară îmi trece prin cap, un 3-0 cu Iașiul lui Simionaș și Kereszy, cu un hat-trick Ion Nicolae… Mi-a plăcut și Astra, cea din C, cu Peco, cu Țăranu’, cu Savu, apoi cea lui Gabi Stan, cu Ioncsi, Pufu, Păsărică, Scaiete și cine o mai fi fost, și promovarea aia cu planoare deasupra cutiei de chibrituri…
În fine… Ultima retrogradare am uitat-o… Nu mă mai doare… Mă doare doar că de promovarea lui Tavi Grigore s-a ales praful…
Nici cu Bercea și cu Luca nu împart prea multe. Petrolul a fost și, cică, încă mai este jucăria lor. 7 ani au vrut în B, atâția au fost… Cert e că n-am văzut niciodată investitorii aia formidabili din Prahova care să vină să ia echipa din brațele lor de marionete. Dacă or fi vrut să o dea…
Ca să revin, îmi zic mereu, ca prostul, că Petrolul trebuie să rămână în Liga I, că scriu despre ei, că îmi iau, așa-zis, banii de pe urma fotbalului lor. Aiurea… Subterfugii… Nu am scris niciodată despre Petrolul, nici măcar când eram la ziare de sport, pe ideea că nu sunt obiectiv…
Sincer, dacă aș fi antrenorul, și miercuri nu aș bate Chiajna, m-aș duce… Ce să mai fac? Hai, c-am zis-o… Ce Augustus, ce arbitru?! Când Pandurii și “U” Cluj nu prind cea mai bună zi, ca să fiu elegant, și tu îți dai singur cu stângul în dreptul… Le dau dreptate, lui Pătraru și lui Dani, marea rușine e că echipa nu joacă… Nu intru în probleme tactice, zice-se că mă pricep mai bine la hochei pe gheață. Uneori, mi-e rușine să mă duc la serviciu, ca să nu fiu băgat la mijloc de colegi… E și asta o miză. Pe teme de Petrolul, nici nu mai am prieteni, ci doar persoane care m-au ajutat în situații de viață și de moarte.
Mai nou, aud dinspre toate părțile, că politicienii fură, că cei care au construit stadioane fură, că Răchită fură… Da, orice purcoi de bani naște furăciune… Mi se pare o chestie ce ține de natura umană… Și-n presă, crezi că ești plătit mai prost decât meriți, că lucrezi mai mult decât scrie în cartea de muncă și că cel din dreapta ta e întotdeauna mai cretin, dar remunerat mai bine ca tine. Uitați-vă în jur… Abia apoi vin gramatica, talentul, acuratețea, pasiunea, eferverscența…
M-am bucurat atât de mult la promovarea de vara trecută, ca să zic acum ceva de Vivi… Ajunsese să mi se pară, mai degrabă, o fantezie. Oricum, e tardiv și n-am răbdare de reproșuri…
Uneori, ca după Cluj, mi-e silă să și vorbesc, ca să nu mă aud… M-am culcat, probabil ca boul, fără să înțeleg nimic. Ca de obicei!
Mihai Toma

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile vor fi moderate de catre autorul blogului.