Istoria clubului Petrolul

Petrolul Ploiesti a apãrut prin transferal la Ploiesti al echipei Bucurestene Flacãra, în anul 1952. Juventus Bucuresti apare în ziarele sportive ale vremii în decembrie 1924, rezultând din fuziunea cluburilor Triumf si Romcomit, ambele având rezultate modeste în acel timp, având o viatã scurtã. Juventus este admisã în campionatul Bucurestiului, categoria Onoare, în 1924 neexistând un campionat national stil divizie. În acel sezon, 1924-25, Romcomit jucase un singur meci, cu CFR Bucuresti, de care a dispus cu 6-1. Triumf active în seria B a categoriei Onoare, jucând 5 meciuri din care a câstigat 4, cel mai detasat cu Sportul Studenþesc (4-0) si a pierdut unul: 0-1 cu Tricolor Bucuresti. Toate aceste rezultate se vor anula dupã fuziune, iar Juventus va juca în primãvara anului 1925 tur-retur cu celelalte 6 echipe din serie, unde va termina pe locul 4. În sezonul urmãtor, 1925-26, Juventus va câstiga campionatul Bucurestiului si va ajunge pânã în finala campionatului national, pe care o va pierde cu 3-0 în fata Chinezului Timisoara, campioana tãrii si a districtului Timisoara în 1921-27 (de 6 ori consecutive).
Juventus nu va fi cea mai bunã, nici cea mai iubitã echipã a Capitalei, aceste locuri fiind “ocupate” de Venus Bucuresti, de 8 ori campioanã, CFR Bucuresti (din 1937 FC Rapid) cu 7 cupe, Unirea Tricolor Bucuresti o datã campioanã (1941).
Dar primul deceniu din viata Juventusului va aduce echipei ros-albastre un titlu de campioanã, în 1930. La startul crizei economice (1929-33), Gloria Chinezului a apus, iar titlul national se va duce la Coltea Brasov (campioanã de conjuncturã în 1928) si Venus Bucuresti (1929). Juventus va aduce jucãtori de valoare de la Timisoara, cu ajutorul cãrora va la titlul din 1930, cei mai importanti fiind Rudolf Wetzer, Emeric Vogl si Ladislau Raffinsky, ultimul stabilind un record foarte greu de doborât: 10 goluri marcate într-un singur meci si acela în deplasare, în sferturile de finalã ale campionatului 1929-30, cu Dacia Unirea Brãila.

Dar titlul nu va putea fi apãrat cum se cuvine în anul urmãtor, iar în 1932 Juventus ajunge pe locul 4, primul care nu îi va da dreptul sã participle la divizia nationalã 1932-33. Ajunge în divizie în 1933, fiind campioanã a Ligii de Sud, de fapt un fel de divizie B, fãrã a purta acest nume.

Juventus are comportãri meritorii în divizia A în perioada 1933-40, vârful de formã fiind în 1935-36 când se claseazã pe locul 3, la 4 puncte de locul 2 si 6 de campioana Ripensia.
Trece rãzboiul, echipa revine în prima divizie si intrã în cea mai frecventã schimbare de nume din fotbalul românesc. Astfel, dupã 23 de ani în care a purtat numele de Juventus, probabil vrând sã fie o sorã mai micã a echipei din Torino, numele echipei va fi Distributia (primãvara lui 1948), Petrolul (sezonul 1948-49, când va deveni campioanã de juniori a tãrii), Competrol (toamna lui 1949), Partizanul (în 1950), Flacãra (1951).
Fotbalul românesc se va reorganiza în perioada comunistã, echipele de traditie de pânã în 1946 fiind nevoite sã se alipeascã diferitelor ministere sau au dispãrut pur si simplu. Astfel Unirea Tricolor va fuziona cu Ciocanul Bucuresti, urmasa echipei evreilor, Maccabi, si va deveni Dinamo Bucuresti (1948). CFR Bucuresti se va lipi si mai bine de activitatea CFR, jucãtorii ei continuând sã fie angajati în CFR, dar vor practica fotbalul. Venus se va uni cu UCB si va dispare cu timpul din esaloanele nationale. Apare, în 1947, ASA Bucuresti, actuala Steaua, ca echipã a Ministerului Apãrãrii Nationale.
Juventus va fuziona cu Distributia Bucuresti si va prelua numele acesteia în 1948. Jucãtorii echipei vor fi salariati ai sistemului de distribuþia a produselor petroliere, iar în martie 1952 va decide sã-si mute activitatea la Ploiesti, oras în plinã ascensiune, bazatã pe extragerea si prelucrarea titeiului.

O realizare de seama din acea perioada ramane construirea stadionului 1934-1937 cu o capacitate de 19.000 de locuri din care tribuna I (fosta acoperita) cu o capacitate de 5.000 de locuri, iar peluzele pot gazdui cate 3.500 de persoane fiecare.

   Dacã Flacãra Bucuresti a terminat în 1951 pe locul 5, nu toti jucãtorii ei vor activa si în urmãtorul sezon, la Ploiesti si echipa începe sã fie formatã din jucãtori autohtoni. 1952 va aduce retrogradarea echipei transferate, Ilie Oanã care vine la timonã dupã sfârsitul turului 1952 nu va reusi sã salveze echipa, dar va ajunge în finala cupei, câstigatã cu 2-0 de CCA Bucuresti, actuala Steaua.
Aflatã în divizia B, Flacãra va începe modest si va continua “prahovenizarea”. Meciul decisiv jucat cu Spartac Bucuresti (actuala FC National) va fi pierdut de ploiesteni, dar mustruluiala din presã va decide starul unei serii de 9 meciuri câstigate consecutiv, la care Spartac nu va face fatã.  

Campionatul 1955, disputat dupa modelul sovieto-nordic in formula turul primavara returul toamna i-a antrenat pe jucatorii echipei Flacara Ploiesti intr-o cursa incredibila de urmarire a liderului. S-ar mai putea spune ca doua echipe din Ploiesti au fost campioane nationale, dar United AC Ploiesti s-a intrecut in 1911-12 cu 3 echipe din Bucuresti, iar Prahova in 1916 a castigat titlul pentru ca a reusit rezultate bune la Bucuresti, iar cele 3 echipe adverse nu s-au mai deplasat la Ploiesti, inceputul razboiului fiind aproape.
Flacara Ploiesti nu a castigat titlul in 1955, acesta plecand pentru prima data spre clubul din Sos. Stefan cel Mare, dar echipa ploiesteana incepea sa fie formata tot mai mult din jucatori prahoveni. Pentru titlu ar fi fost suficient ca Flacara sa mai castige cele doua meciuri in deplasare in ultimele doua etape, cu Locomotiva Timisoara si Progresul Bucuresti, dar nu a fost asa. Totusi, am fost pentru prima data campionii provinciei si asta la numai 2 ani dupa promovarea in divizia A. Aparea, insa, generatia de aur, care a dus formatia de juniori pana in finala pe tara.
In 1956 Flacara, devenita Energia, va termina pe locul 5, la 4 puncte de primul loc si numai 2 de locul 2. Inceputul slab, cu 1 punct in 3 meciuri a fost hotarator. Primavara lui 1957 este pierduta de fotbalul romanesc, FRF hotarandu-se sa renunte la sistemul nordic pe un motiv care ramane valabil oricand: campionatul in vechiul sistem incheindu-se in decembrie, ultimele etape se disputau pe terenuri ude sau acoperite de zapada, calitatea acestor meciuri fiind deteriorata. S-a disputat Cupa Primaverii, iar echipa nationala a intrecut Grecia in calificarile pentru Cupa Mondiala.

Campionatul din 1957-58 a avut Petrolul pe locul 8 dupa 3 etape, cu un singur meci castigat. Din aceasta etapa, echipa care inca se mai numea Energia, va urca un singur loc in fiecare etapa si la 24.11.1957 Energia era pe primul loc. In decembrie 1957 echipa isi schimba numele in Petrolul. Iarna anului 1957-58 a insemnat pentru foarte multe echipe schimbarea denumirii, uneori revenindu-se la nume traditionale: Rapid, Jiul. Echipa din Ploiesti revine la un nume purtat de stramosul bucurestean in 1948-49, dar va pastra acest nume pana astazi, un singur an echipa numindu-se FC Ploiesti (1992) din cauza refuzului Petromului de a sustine echipa in acel an.
Returul din 1958 incepe cu o victorie la limita, 1-0 cu CCA Bucuresti, campioana din 1956. Dupa acest meci, Petrolul va inregistra rezultate surprinzatoare, printre care 3 infrangeri in 5 meciuri jucate pe propriul teren si o infrangere in deplasare in fata ultimei clasate, CS Oradea. Totusi Petrolul a terminat cu 27 de puncte si avea doar sanse teoretice la titlu, deoarece Stiinta Timisoara mai avea 2 meciuri de disputat si cu 3 puncte ar fi iesit campioana. Studentii, pentru ca atunci majoritatea jucatorilor echipelor Stiinta erau intr-adevar studenti, au pierdut la Bucuresti meciul cu Progresul cu incredibilul scor de 7-0. Acesta le-a fost fatal, distrugndu-si golaverajul, iar Petrolul va lua titlul cu cel mai bun golaveraj prin impartire, CCA si Stiinta Timisoara avand un golaveraj mai slab, dar tot 27 de puncte. Echipele clasate pe locurile 4 si 5, Progresul si Jiul, ambele invingand Petrolul in retur, vor termina la numai 1 punct de ploiesteni.

Toamna va insemna pentru Petrolul debutul in Cupa Campionilor Europeni, dar campionii Germaniei de est, Wismut Karl Marx Stadt s-au dovedit mai puternici. Petrolul a pierdut la Aue (4-2) a castigat la Ploiesti, 2-0, dar va pierde al treilea meci la Kiev cu 4-0. Pe atunci nu se inventase departajarea prin lovituri de la 11 metri sau dublarea golurilor marcate in deplasare.
1958 a fost un an slab, echipa terminand turul pe locul 4, dar primele 4 etape din retur ii vor aduce echipei locul 1 si al doilea titlu consecutiv (1958-59). Cupa Campionilor ca aduce lui Petrolul o echipa vieneza, Wiener SK si desi acestia nu au putut marca pe propriul teren, au facut-o pe stadionul Petrolul (1-2 pentru ploiesteni). Au urmat doua titluri pentru militarii echipei CCA, Petrolul evoluand pe la mijlocul clasamentului.

Turul campionatului 1961-62 este inceput de petrolisti cu un incredibil 6-2 in Capitala, invinsa fiind campioana en-titre: CCA. Toamna anului 1961 va fi din nou fericita pentru ploiesteni, care au stat in "plasa" liderilor si a sarit pe primul loc in ultima etapa a turului. Returul va incepe, insa, cu revansa militarilor la Ploiesti, acestia numindu-se acum Steaua. Au urmat inca doua infrangeri in deplasari si visul unui nou titlu s-a destramat, acesta ducandu-se pentru a doua oara in Stefan cel Mare. 1962 va insemna debutul in Cupa oraselor targuri, Petrolul fiind prima echipa romaneasca care a jucat in aceasta cupa, preluata si redenumita Cupa UEFA din 1971. Si tot in 1962 se va inregistra cea mai buna participare romaneasca in aceasta competitie pentru viitorii 20 de ani, Petrolul eliminand Spartak Brno (4-0 la Ploiesti) si selectionata orasului Leipzig dupa 3 meciuri, ultimul jucat la Budapesta. Adversarul din sferturi a fost Ferencvaros si se pare ca acestia au spionat cu eficienta pe petrolisti, care vor fi eliminati (0-2 la Budapesta, 1-0 la Ploiesti). Petrolul se va desparti pentru totdeauna la 14 iulie 1963 de Constantin Tabarcea, jucator care s-a prabusit pe terenul din Ploiesti, in minutul 14, in ziua de 14 iulie 1963, in ultima etapa disputata cu Dinamo Bacau, la scorul de 0-0. Bacaoanii au fost probabil mult mai miscati si vor ceda cu 4-0, iar peste o saptamana Petrolul va cuceri Cupa Romaniei, intrecand nou-promovata Siderurgistul Galati cu 6-1. Ilie Oana facea 11 ani pe banca tehnica a echipei din Ploiesti, Traian Tomescu promova pentru a doua oara Galatiul in prima divizie. Gloria generatiei lui Mircea Dridea era in scadere si nimeni nu mai credea ca Petrolul va ajunge campioana, cu atat mai mult cu cat Ilie Oana va pleca la echipa nationala (1965), iar echipa va fi preluata de un antrenor tanar, Constantin Cernaianu.

16 oct. 1963 este data la care Petrolul a jucat la Ploiesti in Cupa Cupelor cu Fenerbahce Istambul cei peste 20.000 de spectatori fiind martorii unei victorii cu 1-0 dar nu a fost de ajuns deoarece formatia turca reusise un surprinzator 4-1.

Editia 1964-1965 aduce o noua participare in Cupa UEFA unde FC PETROLUL elimina pe Goztepe Izmir din Turcia invingand cu 1-0 in tur si cu 2-1 in retur. In urmatorul tur intalneste echipa rusa Lokomotiv Plovdiv castigand  cu 1-0 la Ploiesti dar fiind invinsa in deplasare 2-0(cu ajutorul arbitrilor).

Petrolul va debuta in august 1965 in divizia A cu doua victorii, dar va ceda pasul giulestenilor, care aveau 19 de puncte dupa 11 mecuri si 5 puncte avans fata de ploiesteni. Numai 4 meciuri au mai jucat petrolistii si au trecut pe primul loc, iar la 31.03.1966 golul din corner marcat de Virgil Dridea in poarta giulestenilor ii vor scoate pe acestia din lupta pentru titlu, Petrolul terminand campionatul cu 6 puncte avans si un scor rusinos in ultima etapa la Cluj.
12.10.1966 a ramas in istorie ca data in care Liverpool a fost intrecuta de o echipa romaneasca, aceasta fiind campioana Romaniai, Petrolul. Dupa 0-2 la Liverpool, Petrolul castiga cu 3-1 acasa si ii va obliga pe campionii campioanei mondiale (Anglia) sa joace un al treilea meci, pe stadionul Heysel din Bruxelles. Deplasarea a fost grea pentru ploiesteni, care au primit doua goluri in prima repriza.

In anul urmator Petrolul joaca in Cupa UEFA in compania echipei Dinamo Zagreb in deplasare este invinsa cu 5-0 dar pe teren propriu Petrolul reuseste sa invinga cu 2-0.  Perioada de glorie se sfarseste odata cu indepartarea de la club a celui care aproape doua decenii a antrenat echipa reusind atatea performante…  ILIE OANA.

In urmatorii ani Petrolul are un parcurs onorabil dar nu reuseste sa mai castige campionatul sau cupa poate si din cauza instaurarii regimului comunist in care doar echipele militiei si armatei aveau dreptul sa se bata pentru titlu iar echipele care retrogradau erau stabilite in diverse cabinete…

O mare umilinta a suferit Steaua la acel moment detinatoare a Cupei Campionilor Europeni, ea inregistrand singura infrangere din tot campionatul 1986-1987 la Ploiesti.

Cu toate ca a avut si un scurt periplu in divizia b revolutia gaseste clubul pe prima scena fotbalistica acesta reusind in sezonul 1989-1990  sa se califice in cupa UEFA unde intalneste una din cele mai puternice  formatii ale momentului Anderlecht Bruxelles la care evoluau:De Wilde ,Degryse,Nilis  si de care este invinsa cu 2-0 in ambele intalniri.

Dupa ce cu un an inainte ratase in ultima etapa inca o participare in cupele europene, sezonul 1994-1995 aduce castigarea Cupei Romaniei. In finala disputata la data de 21 iunie 1995 pe stadionul Lia Manoliu  ploiestenii incurajati de peste 10.000 de tifosi au avut de infruntat nu numai echipa Rapid ci si pe arbitrul Ion Craciunescu, acesta validand un gol al giulestenilor la care o tara intreaga a vazut ca a fost ofsaid. Cu toate acestea cupa a mers la Ploiesti in urma loviturilor de departajare la care “vedetele” din lotul rapidului  si-au aratat “valoarea”. Peste 50.000 de fani au iesit pe strazi pentru a sarbatorii castigarea trofeului in cea mai frumoasa noapte din istoria clubului…

In Cupa Cupelor FC PETROLUL elimina pe Wrexham United dupa un 0-0 reusit in Tara Galilor si o victorie cu 1-0 la Ploiesti in fata unui stadion plin (multi alti suporteri fiind nevoiti sa ramana in afara stadionului).  In turul urmator petrolistii dau piept cu puternica echipa Rapid Viena care il avea in atac pe Carsten Janker. Dupa ce la Viena scorul fusese de 3-1 pentru austrieci datorat in mare masura portarului Preda; meciul retur se constituie intr-o lectie despre cum poti sa ai zeci de ocazii clare si sa nu inscri nici macar odata terminandu-se 0-0 formatia austriaca ajungand sa joace finala cu PSG.

Ultimele sezoane nu au mai adus participari in cupele europene inregistrandu-se insa o serie de rezultate pozitive: ocuparea locului 2 la sfarsitul turului in 2000, accederea in semifinalele Cupei Romaniei dupa eliminarea stelei…   dar si victorii de rasunet impotriva  echipelor din Bucuresti  si mai nou Craiova: cu Steaua 3 ani de rezultate pozitve atat acasa cat si in deplasare, victoria din Ghencea cu 4-1 dupa ce la Ploiesti a fost 5-1 ducandu-ne cu gandul la istorica umilinta administrata stelei, la bucuresti, prin celebrul 6-2 din 1961; cu rapid victoria din giulesti dupa castigarea cupei 1-0 si cea cu 4-2 de pe "Ilie Oana"; cu Dinamo, care a fost invinsa chiar in "groapa" cu 3-2, campioana fiind la acel moment si avandu-l in teren pe Raducioiu, in retur 3-1 tot pentru Petrolul; victorie la Craiova cu 2-0 dupa ce in tur a fost tot 2-0

sursa: doarpetrolul.ro

Categories: