luni, 30 ianuarie 2012

Între Juventus de Colentina şi Turkmenistan

Sâmbătă, 21 ianuarie 2012, SC FC Petrolul a apărut, pentru prima oară în acest an, pe arena Ilie Oană. Ca mai la început în ceea ce priveşte meciurile-test, a fost aleasă ca sparring-partner o echipă modestă, din subsolul uneia dintre seriile eşalonului secund autohton. Rezultatul: o ofensivă cvasi-continuă a “lupilor”, ocazii peste ocazii şi trei goluri frumoase, pentru un prim succes în 2012. Implicit, speranţe că, în retur, vom mai vedea şi fotbal. Cu Juventusul de Colentina, impresionaseră câţiva nou-veniţi la echipă, îndeosebi “poneii” francezi Damien Boudjemaa şi Soni Mustivar. Dar şi junele Olivian Surugiu a lăsat, atunci, o bună impresie. Nu şi Răzvan Neagu – acelaşi împrăştiat de pe vremea Bacăului şi a Vasluiului, care amână, sine die, explozia aşteptată din partea unui fotbalist care se anunţa, odată, unul de perspectivă. Nu dezamăgise însă absolut deloc celălalt vârf tânăr, Andrei Voican, adus de la Cluj, dar cu junioratul făcut în “Ştefan cel Mare”. Unul pe care l-am văzut net superior moldoveanului. La fel, atât cât a avut de apărat, lituanianul Povilas Valincius s-a remarcat, el debutând pe stadionul cel nou al Ploieştiului chiar cu un penalti deviat în corner. Pentru că Juventus Bucureşti, s-a văzut clar, nu a putut a fi adversarul care să dea măsura reală a valorii actualului lot al Petrolului, am amânat tragerea primelor concluzii până după cel dintâi joc din Antalya. Şi bine am făcut. Asta nu numai pentru că pot scrie acum şi despre ceilalţi trei nou-sosiţi, în ordine cronologică, francezul de origine tunisiană Selim Ben Djemia, spaniolul Alvaro Silva Linares şi, respectiv, un al patrulea francez, Steven Thicot, ci şi deoarece am văzut cum a reacţionat echipa lui Vivi Răchită împotriva unei alte oponente nu cu mult mai bune decât divizionara B din capitala ţării noastre.
Că Florentin Dumitru şi coechipierii lui au pierdut, neaşteptat, în faţa primei reprezentative a Turkmenistanului nu ar fi chiar un capăt de ţară, fiind împăcat că nu mai sunt vremurile când Petrolul – mai aproape de cel adevărat – bătea o echipă de tineret a Braziliei, de o mie de ori mai puternică decât aceşti asiatici, după un gol de poveste al lui Gică Simaciu, înscris pe vechiul “Ilie Oană”. Neplăcut a fost că anumite aspecte pozitive din testul cu Juventusul, pe care le-am arătat în cronica publicată pe www.gazetaph.ro, nu le-am mai revăzut astăzi, pe unul dintre terenurile de la “Miracle”, din Lara. Astfel, deşi având în faţă adversari rudimentari, în marea lor majoritate, petroliştii nu şi-au mai creat acea sumedenie de ocazii, rezultat al unui joc ofensiv pronunţat. Da, băieţii lui Răchită au fost superiori la posesie Turkmenistanului, s-au dovedit mai tehnici, dar totuşi incapabili să se impună şi pe tabela de marcaj. Astfel că, în afara oportunităţii irosite de Neagu, acelaşi ratangiu dintotdeauna, restul marilor ocazii s-a consemnat de-abia în mitanul secund. Culmea, o jumătate de meci inferioară ca prestaţie primei reprize. Nu este numai concluzia mea, ci şi a comentatorilor postului DigiSport1, care repetau că Petrolul trebuie să câştige partida. Iar asta şi la 0-0 şi după 0-1. Le-am dat dreptate. Ceea ce a deranjat cel mai mult au fost ratările din final – “capul” lui Nikola Komazec, ulterior centrării perfecte a lui Surugiu, şi şutul într-un fundaş de pe linia porţii al lui Valentin Negru, la capătul unei faze colective prelungite de atac. Într-un joc în care defensiva adversă se pune pe două-trei rânduri, dacă nu marchezi nici în cele trei situaţii atât de clare, e limpede că-ţi faci meciul imposibil. Cum s-a şi întâmplat de altfel, SC FC Petrolul trezindu-se la final că a pierdut o confruntare pe care a controlat-o 100%.
Cât despre jucătorii veniţi în această iarnă, concluziile după un meci, sau chiar două în cazul unora dintre ei, ar fi acestea: Boudjemaa are resurse superioare celor arătate până acum, însă condiţia sine qua non este să se arate mai implicat în joc, nu doar să-şi etaleze execuţiile tehnice, rafinate fără îndoială; Mustivar poate o fi soluţie la închidere, fiind mai tehnic decât Valentin Bărbulescu, de exemplu, dar o anumită duritate îl – şi ne – poate costa în campionat; Surugiu şi Voican merită să fie opriţi, şi nu numai pentru prezent, ci şi în perspectiva viitorului; cu Neagu ne-am ars, în eventualitatea că nu mai poate fi trimis retur; Valincius ar putea fi o soluţie optimă de titular al buturilor doar dacă nu va fi adus un alt portar, superior balticului, nefiind chiar rău dacă s-ar întâmpla aşa; lui Ben Djemia i se mai pot da şanse să arate ce poate; Thicot nu cred să fie deloc peste Josias Basso Lisboa, la care s-a renunţat după trei meciuri cu echipe inferioare valoric; Linares e un pic cam lent, dar fizicul îl ajută şi în centrul apărării, şi – după cum am văzut – în careul advers, la fazele fixe. Dintre cei prezenţi în lotul din tur şi care au jucat şi la Lara, Cristian Melinte impresionează la fel de mult – păcat că e al lui Palermo! – şi ţine apărarea, dar vine adesea şi în atac, Alin Buleică are mari rezerve încă neexploatate pe deplin, Florentin Dumitru mai poate 50-60 de minute, Pompiliu Stoica – chiar şi mai mult, însă restul se complac într-o modestie care nu prevesteşte nimic bun, în perspectiva returului. Dar să mai aşteptăm şi celelalte meciuri-test, pe cele transmise în direct de către “DigiSport” promiţând că le voi comenta la puţină vreme după desfăşurarea lor.
P.S. Trag nădejde că play-maker-ul anunţat ieri de www.prosport.ro, spaniolul Cristian Hidalgo Gonzales, nu numai că va ajunge mâine în Belek, la hotelul “lupilor”, Riu Kaya, dar şi că va fi fotbalistul care va ordona jocul petroliştilor, ce are nevoie de o minte limpede la mijlocul terenului. Iar dacă nici la CF Barcelona şi Deportivo la Coruna nu o fi învăţat să creeze, atunci unde?!

sursa: http://sport.dragos-trestioreanu.ro/

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile vor fi moderate de catre autorul blogului.