Una din realizarile de marca din perioada interbelica a fost construirea unui stadion destul de modern pentru acele vremuri. Amplasat foarte aproape de centrul orasului, noua constructie era pentru ploiesteni un motiv de mare mandrie. In acest articol ma voi referi exclusiv la stadion, lasand partea sportiva pentru un alt material.
Perspectiva din satelit asupra stadionului
Amplasat
in zona veche a orasului, stadionul reprezinta modernizarea rapida a
Ploiestiilor din perioada dintre cele doua razboaie mondiale, dar si
noile nevoi ale timpului. Pe langa activitatile sportive, regimul
carlist (care avea sa se instaureze total in 1938) avea o inclinatie
catre manifestarile de propaganda (ca de altfel toate regimurile de pana
in 1990), iar stadioanele erau locurile perfect pentru astfel de
evenimente.
Viziune actuala asupra stadionului (sursa: Wikipedia)
Locul necesar noii lucrari edilitare a fost obtinut de la unitatea militara de langa (Divizia a XIII-a)
care folosea terenul pentru depozitarea munitiei si pentru
antrenamentul soldatilor. O data rezolvata problema spatiului, s-a
trecut la amenajarea viitorului stadion, urmand planurile arhitectului D. Munteanu, sub antrepriza inginerului Luculescu.
Tribunal I in constructie - 1936
Lucrarile au demarat in 1934 si au fost finalizate 3 ani mai tarziu, in 1937. Nu doar fotbalul a fost luat in considerare, ci s-au construit si sali moderne de gimnastica, tir, popice, box si scrima.
Vedere de la intersectia strazilor Stadionului si Alexandru Vlahuta
Totusi,
accentul s-a pus pe amenajarea celor doua tribune. Prima, si cea mai
incapatoare, era cea de la strada Stadionului, ridicata pe structura de beton armat
fiind in 1937 una din cele mai reusite constructii edilitare din oras.
Vis-a-vis, cu intrare din strada Mihai Bravu, era o tribuna mai redusa
ca dimensiuni, construita din lemn.
Tribuna I (de beton armat) - 1937
Gazonul
era prevazut cu sistem de drenaj, adanc de pana la 5 metri. Sportivii
aveau parte de conditii excelente, in interiorul tribunei de beton armat
fiind un cabinet medical si doua dormitoare incapatoare cu dusuri si
vestiare rezervat oaspetilor.
Vedere cu tribuna I (probabil din 1938); in spate se vede Biserica Sf. Nicolae Nou
O
data cu venirea regimului comunist la putere, activitatea sportiva din
Ploiesti a trecut sub stricta administrare a autoritatilor. In 1952 a fost adusa din Bucuresti o echipa de fotbal care va fi denumita mai apoi Petrolul Ploiesti si va deveni un simbol al orasului. Acestei formatii ii va fi repartizat Stadionul, care apoi se va numi Stadionul Petrolul, iar dupa 1990 Stadionul Ilie Oana (in memoria unui renumit antrenor al echipei).
Fotografie din timpul unui meci al echipe locale din sezonul 1955 - 1956
Intre timp, constructia a fost completata - tribuna de lemn a fost inlocuita cu una de beton si a fost unita cu cea veche, din 1937, prin doua semicercuri (peluzele). Regimul comunist nu a ratat ocazia de a folosi stadionul in scop prapagandistic si l-a utilizat pentru sarbatorile de 23 august.
Pregatiri pentru sarbatorirea zilei de 23 august (1955 sau 1956)
De asemenea, pe acest stadion a venit chiar si Nicolae Ceausescu intr-una din vizitele sale de lucru, mai exact in 1967, cand inca se afla la un nivel destul de ridicat de popularitate. Tribunele erau pline:
Liderii politice, la tribuna I (Sursa: Fototeca Online a Comunismului din Romania)
Tot de numele stadionul din Ploiesti se leaga si episodului interzicerii Cenaclului Flacara al lui Adrian Paunescu. Pe 15 iunie 1985,
tribunele erau pline de oameni care asteptau sa inceapa ”woodstock-ul
romanesc”. Spectacolul a debutat la ora 18:00 si a continuat pana
noaptea, cand a izbucnit o furtuna. Versiunile se bat cap in cap - unii
spun ca Paunescu a cerut multimii sa ramana in tribune, altii spun ca
le-a cerut sa plece si oamenii au refuzat, dar nu s-a stabilit exact. Ce
se stie sigur insa este ca furtuna a fost din ce in ce mai puternica,
curentul electric a cedat, iar stadionul a ramas in bezna. Oamenii au
intrat in panica si s-a iscat o imbulzeala, din care au rezultat 6 morti
si mai multi raniti. Cenaclul a fost interzis, Paunescu la fel, iar
folk-ul ostracizat.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi moderate de catre autorul blogului.