Momente istorice in Ploiestiul Nostru

Bombardamentul din 1 august 1943

Astazi se implinesc 67 de ani de la primul bombardament american asupra Ploiestilor, mai exact de la prima incercare a aliatilor de a distruge rafinariile ploiestene care asigurau intr-o mare masura necesarul de combustibil pentru Wehrmacht. Rezultatul a fost unul catastrofal pentru aviatia americana, din 177 de bombardiere, 53 au fost doborate in cursul raidului.

Fotografie de timpul bombardamentului, luata dintr-un avion american. Se vad in coltul din dreapta jos parcul (fostul Obor) si Halele Centrale, apoi strada Gh. Doja (pe vremea aceea general Dragalina) se continua spre Bucov, iar cladirea masiva de pe colt este Palatul Scoalei Comerciale, actualul Colegiul National Ion Luca Caragiale; Rafinaria bombardata, cea care apare in partea stanga a imaginii este Vega.

Totusi, bombardamentul din 1 august 1943 nu a afectat puternic orasul. Cu toate acestea, cateva avioane au cazut peste cateva cladiri, cel mai cunoscut caz fiind cel al bombardierului care s-a prabusit peste inchisoarea din Ploiesti (care se afla exact pe acelasi loc ca si in prezent, pe strada Rudului).

Tache Rodas era un adolescent inchis pentru apartenenta la Fratiile de Cruce legionare (organizatiile de tineret legionar in care se face educatia corespunzatoarea ideologiei, dar in care era interzisa politica), iar bombardamentul l-a surprins chiar in temnita. Marturia domniei sale este una cutremuratoare:

Am fost retinut la Penitenciarul Ploiesti. La 1 august 1943, alarma aeriana, aviatie de bombardament, sa bombardeze zona petroliera Ploiesti si un avion, fiind lovit, a cazut pe inchisoare. A cazut pe a doua camera, unde eram noi, si erau 73 de femei... au murit. Vinovat a fost directorul inchisorii si conducerea, ca noi am vrut sa le salvam, ca tipau la geamuri, ca nu ardeau inca... nu, nu, ca voi vreti sa evadati. Eu am vazut, de necrezut, cum arde omul... ca o lumanare, domne, si se inchina ca a scapat, habar n-avea ca arde. Seara pe la ora 20, a venit Maresalul, cu primul ministru, cu ziaristi... era vraiste, ne-a dat drumul... inconjurata inchisoarea, sa nu evadam. Nu se gandea nimeni la evadare... Si pe urma a zis sa faca un tabel cu cei care au ajutat pe cei care erau in situatie critica in timpul flacarilor, pentru ca conductele de gaze, fiind deschise, aruncau sageti de foc si ardeau, pur si simplu... si le era frica, nu ne-a dat voie, domne... ne zicea: pe langa zid! pentru ca avioanele, domne, cred ca erau 100 de metri, ii vedeam pe aviatori, prin carlinga ii vedeam. Ei au crezut ca-i o unitate militara, pentru ca sub turelele de apărare a inchisorii erau militari, si d-aia au si lovit. Aici am stat pana in 1943... toamna. (Tache Rodas, intervievator Lucian Vasile, arhiva IICCMER)

Operatiunea Tidal Wave a fost un esec nu numai datorita antiaerienei romano-germane, dar si din cauza tacticii folosite de pilotii aliati, care au zburat la joasa altitudine (circa 100 de metri) pentru a nu fi detectati de radare. Avand in vedere pierderile suferite si dificultatea operatiunii (avioanele decolasera tocmai din Libia), urmatoarul bombardament asupra orasului a avut abia la 5 aprilie 1944, avand atunci un efect naucitor. Sau cum mi-a povestit un batran care a prins acele vremuri, 5 aprilie 1944 a fost ultima zi normala pentru Ploiesti.

sursa pozelor: http://www.450thbg.com/real/targets/2/index.shtml

                                                                                 

                                       Palatul Ghita Ionescu

 

Trasarea dupa 1871 a Bulevardului care leaga centrul orasului de Gara de Sud a determinat o reorientare in viziunea elitei ploiestene care a inceput sa-si construiasca locuinte la noua artera.

Palatul Ghita Ionescu vazut din satelit (sursa Virtual Earth)

Un loc apropiat de Piata Centrala l-a cumparat Ghita Ionescu, originar din Buzau, care, o data venit in Ploiesti, a facut avere din comert, afaceri cu petrol si operatiuni bancare (tot el este cel care a construit Banca Centrala). A intrat apoi in politica, fiind parlamentar liberal, iar spre finalul vietii a avut si doua mandate de primar al Ploiestilor.

Ghita Ionescu

Avand astfel o avere destul de insemnata a decis ca pe locul de la bulevard sa isi ridice o casa impunatoare. L-a angajat pe arhitectul Leonida Negrescu, iar in 1885 au inceput lucrarile, finalizate in 1894. Ghita Ionescu a avut 5 copii: Theodor, Alexandru, Gheorghe, Ana si Ion. Acesta din urma si-a luat un supranume derivat de la faptul ca era al cincilea urmas al renumitului om politic: Quintus, devenind Ion Ionescu Quintus, nimeni altul decat tatal lui Mircea Ionescu Quintus.

Ion Ionescu Quintus

Totusi, familia Ionescu nu a fost pentru mult timp proprietara palatului. Prefectura se mutase in 1880 in casa Ergas Mamaciu, dar sediul ajunsese prea mic pentru nevoile institutiei. Asa ca in 1910, prefectura a cumparat Palatul Ghita Ionescu, instalandu-se in acest edificiu.

Palatul Ghita Ionescu si capatul dinspre centru al Bulevardului - 1907

La etaj erau birourile administrative, iar la parter cateva sali erau folosite pentru protocol si tot la parter se organizau in perioada interbelica vestitele baluri ale prefeturii.

Fatada cladirii, fotografiata in 1937

Istoria cladirii nu a constat numai in baluri, ci si in scene sangeroase, schimburi de focuri si morti. La inceputul lui 1941 ruptura dintre Ion Antonescu si legionari era definitiva, iar conflictul a izbucnit si la Ploiesti, in 21 ianuarie. Iata ce rememora Ion Samoila: ”Am fost chemat la sediu si cand a sosit Com. leg. Victor Silaghi, am plecat cu dansul la Prefectura. Eram: Carciumaru, Costica Dumitrescu, Bodea Popescu si altii. La poarta era o santinela care insa nu ne-a somat. Ne-am indreptat inspre intrarea principala, dar usa aici era incuiata. Un grup am reusit sa intram prin spatele Prefecturii, pe la federala, iar dl. Com. leg. Silaghi printr-o alta intrare din stanga. Dansul era in fruntea noastra. In coridor suntem întâmpinati cu foc de pistol. Cade ucis pe loc dl. Com. Silaghi. Moare zambind. Alaturi de el cade si Bodea Popescu impuscat in cap, si Costica Dumitrescu impuscat in omoplat si mana. Deschidem si noi foc, garda se refugiaza in pivnita si dupa un sfert de ora mai bine de 100 de soldati au fost dezarmati. Prefectul militar care era acolo, Col. Cretoiu, a fost facut ostatic, iar comanda garzii a luat-o lt. Dumitrescu.”

Usa pe care au intrat legionarii condusi de Victor Silaghi. Ion Samoila a fugit apoi in vestul Europei, iar in 1953 a fost parasutat de catre americani in Romania pentru a ajuta rezistenta anticomunista. Este prins de comunisti si executat, iar familia sa este persecutata (sora sa, Ileana Samoila, este arestata si va naste in inchisoarea Vacaresti).

In timpul bombardamentelor din 1944 imobilul scapa neatins de bombe, cu toate ca in jur mai multe cladiri au fost distruse partial sau complet de aviatia anglo-americana. In subsol a fost adapostita colectia de arta populara a muzeului care functiona in casa Hagi Prodan, dar multe din obiecte vor disparea sau vor fi furate in perioada comunista.

Fereastra de pe fatada

Destinatia palatului Ghita Ionescu se va schimba din nou in 1968, cand prefectura s-a mutat in actualul Palat Administrativ, in imobil instalandu-se Muzeul de Arta. Acesta a luat fiinta, sub forma unei pinacoteci, in 1931, datorita eforturilor lui Toma T. Socolescu, Ion Ionescu Quintus si Dumitru Munteanu-Ramnic. Pana la preluarea palatului Ghita Ionescu, pinacoteca a functionat in diferite imobile, precum intr-o aripa a Palatului Bailor sau intr-o sala a Primariei.

Detaliu al acoperisului

Dupa 1990, cladirea a intrat in lucrari de consolidare si renovare, acestea finalizandu-se in urma cu cativa ani. Interiorul original - scara de marmura, sobele de teracota, plafoanele pictate - a fost pastrat aproape in intregime. 

Fereastra de la parter

Felinar de la intrarea principala

In 2005, Consiliul Judetean Prahova a hotarat ca muzeul de arta sa poarte numele lui Ion Ionescu Quintus, atat datorita contributiei sale la fondarea pinacotecii, cat si in cinstea familiei Ionescu, cea care a ridicat acest imobil.

                                                                                 

                                                      410 ani

Mihai Viteazul (1593 - 1601) - sursa

Revenind la categoria momentelor istorice importante pentru Ploiesti, ne oprim la un moment din timpul evului mediu.

In urma cu fix 410 ani, pe 13 octombrie 1599, soldatii lui Mihai Viteazu depuneau juramantul in fata voievodului, inainte de a trece muntii spre Ardeal. In afara de aceasta data, nu exista nicio certitudine nici unde era locul in care s-a desfasurat acest ceremonial si nici biserica la care mergea Voda in timpul sederii sale in targul Ploiestilor. Totusi, exista unele ipoteze, cea mai vehiculata afirmand ca pe locul unde soldatii lui Mihai Viteazul au depus juramantul, azi este stadionul ”Ilie Oana”.

Figura lui Mihai Viteazu a fost si este un simbol al orasului Ploiesti si nu are sens sa vorbesc despre statuia din parcul Republicii. Mai interesant ar fi de amintit ca existau cladiri in orasul vechi care avea ca stucatura, pe fatada, chipul lui Mihai Viteazu. O astfel de cladire a existat pe locul unde azi este fantana din fata hotelului Prahova.

                            Ploiestii si strainii in Evul Mediu

 In perioada medievala, unii straini care au trecut prin spatiul romanesc au amintit in scrierile lor de targul ploiestilor. Ungur, polonez, italieni sau de alt neam, fiecare calator a numit aceasta localitate cum a putut.

In  1600, polonezul Jan Zamoysko, relatand despre confruntarile dintre oastea polona si cea a lui Mihai Viteazu, aminteste de o localitate numita Plocza.

Cativa ani mai tarziu, francezul Charles de Joppecourt, numeste acelasi spatiu cu numele de Playa.

Francezul Charles-Claude de Peyssonnel, cercetand monumentele antice din Tara Romaneasca pe la 1758-1759, face si scurte descrieri ale locurilor si amintește de localitatea Clovesche.

Italianu Lazzaro Spallanzani, spune la 1786 că ”a trecut prin Ploiesti, sat mare care a luat nedrept numele de oras”. 

La 29 septembrie 1708, Janos Papai, in drumul sau de la Constantinopol spre Transilvania, spune ca soseste la Ploiesti, unde s-a oprit la o ”crasma proasta”.

                                         Ceausescu si Ploiestii

 

Pe fototeca online a comunismului romanesc, proiect initiat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania (IICCR) si Arhivele Nationale, am gasit o poza din timpul vizitei lui Nicolae Ceausescu, din mai 1967:

 Fotografia #G050, Fototeca online a comunismului românesc, (22.08.2009), (228/1967 )

Fotografia este facuta in zona unde azi este pasaj pietonal. Sunt interesante cateva aspecte din fotografie:

Sigla ”Restaurantul Dealu Mare”

Steagul RSR arborat in fata resturantului

Copii adusi sa il vada pe Ceausescu

Chiar si muncitorii erau adusi sa asiste la vizita lui Ceausescu

De la stanga la dreapta: Gheorghe Apostol (?), Paul Niculescu-Mizil, Nicolae Ceausescu, Emil Bodnaras si inca cineva

La vremea aceea, Nicolae Ceausescu avea o foarte buna imagine atat pe plan intern, cat si pe cel extern, fiind vazut ca un reformator. Din pacate, putini stiau, pe vremea aceea, de modul in care in anii 50 Ceausescu reprimase intr-un mod foarte dur impotrivirea taranilor de a intra in colectiv.

Fotografia este facuta in timpul depunerii unei coroane de flori la un monument aflat in piata centrala.

                                                23 august

 

Ziua de 23 august a fost unul din pilonii ideologici ai comunismului romanesc, reprezentand momentul ”eliberarii de sub jugul fascist”. In fiecare an, in fiecare localitate aveau loc diferite manifestari care sa evocau intoarcerea armelor, lupta impotriva ”hitleristilor” si rolul esential jucat de Partidul Comunist Roman (cu cei cateva sute de membri pe care ii avea in 1944).

La Ploiesti se desfasura in fiecare an o parada pe Bulevardul Independentei, de la Gara de Sud, spre centru, punctul principal fiind trecerea prin fata tribunei cu oficialitati de la rondul I. Din pacate nu am gasit multe poze de la aceste manifestatii (care de obicei se terminau cu o mici si bere):

23 august 1956. ”La 23 august oamenii muncii sarbatoresc eliberarea patriei noastre si isi afirma hotararea neclintita de a apara cuceririle regimului democrat-popular” (comentariul original al pozei).

23 august 1967. Perioada stalinista parea ca trecuse, detinutii politici fusesera eliberati, iar societatea romaneasca incepea sa simta din nou libertatea. Nu pentru mult timp, totusi. (sursa fototeca online a comunismului romanesc).

 

 

139 de ani de la Republica de la Ploiesti

Poate cel mai emblematic eveniment istoric al orasului Ploiesti s-a petrecut in urma cu exact 139 de ani, cand, in urma atitudinilor antidinastice si a contextului, localitatea a devenit pentru aproape 24 de ore o republica, cunoscuta apoi drept ”Republica de la Ploiesti”.

Principele Carol I de Hohenzollern

Venit intr-o tara fara o continuitate la tronul domnesc, principele Carol de Hohenzollern a avut de infruntat si sentimentul national al unei parti a populatiei care nu se impacase cu gandul ca in fruntea Romaniei se afla un print neamt. Istoria a facut ca toate aceste tensiuni sa rabufneasca la Ploiesti.

Casa Radu Stanian, in forma actuala (radicala modificata in anii `30)

In noaptea de 7 spre 8 august, cativa oameni de vaza ai localitatii s-au intalnit mai intai la C.T.Grigorescu, iar mai apoi la Radu Stanian (ambii politicieni liberali), cu gand de a se alatura unei lovituri de stat care va porni in toata tara, cu scopul de a-l alunga de la tron pe principele Carol. 

O parte din ”republicanii ploiesteni”. De la stanga la dreapta: Alex Candiano-Popescu, Stan Popescu, Radu Stanian, preotul Nicolae Ioachimescu

Ploiestenii si-au pregatit steag pentru noua Republica si au schitat administratia locala: Stan Popescu politaiul orasului, iar Alex Candiano-Popescu urma sa fie prefectul intregului judet. Din acest grup ”revolutionar” nu au lipsit nici preotii, poate cea mai activa figura fiind cea a parintelui Nicolae Ioachimescu, paroh la biserica Sf. Vasile.

Dupa ce au trimis pe unii membri sa stranga oamenii cu care urmau sa treaca la lupta efectiva, o parte din conspiratori, in frunte cu Radu Stanian (peste ani primar la orasului), s-au dus sa bea si sa petreaca la Hotel Moldavia (pe locul acela astazi este aripa noua a Palatului Telefoanelor, in spatele actualului Palat Administrativ). Peste ceva vreme, in oras au inceput sa bata clopotele bisericilor, semn ca Republica de la Ploiesti lua fiinta.

Primaria Veche (undeva mai la stanga este Palatul Ergas Mamaciu, azi Teatrul de copii ”Ciufulici”)

Alex Candiano Popescu s-a dus la cazarma pompierilor, care se afla lipita de primaria de atunci, cam pe locul unde astazi este Hotel Prahova, in timp ce alti razvratiti condusi de locotenentul Comiano au mers la telegraf. Nu stiu exact unde era telegraful la 1870, dar este o posibilitate sa fi fost pe strada Diligentei, in zona unde azi este cladirea Muzeului Petrolului. De acolo urmau sa afle vesti din capitala, numai ca acolo situatia era cat se poate de linistita.

Locurile importante din timpul Republicii de la Ploiesti (Sursa: Google Earth)

Intre timp, lumea se stransese in fata Primariei de atunci, care se afla vis-a-vis de actualul teatru de copii, tot pe locul unde azi este Hotel Prahova. Revolutionarii au mers la cazarma dorobantilor, care se afla in apropierea stadionului ”Ilie Oana” de azi si au pus mana pe sabii si arme. Apoi au mers la inchisoare (tot in strada Rudului era si atunci si avea denumirea de ”Politieneasca temnita”) si i-au eliberat pe colegii lor de cauza care fusesera inchisi in saptamanile anterioare. Multimea (de aproape 3000 de oameni) se dusese in piata centrala a orasului si sarbatoarea evenimentul.

Intre timp, Republica de la Ploiesti a suferit doua lovituri fatale. In oras se afla maiorul Polizu, care vazand ce se petrece si-a pus in garda soldatii din subordine si iesind pe strada, a temperat avantul revolutionar al ploiestenilor. In acelasi timp a trimis un om de-al sau la Bucuresti sa anunte cele intamplate in oras. Al doilea lucru negativ pentru republicanii ploiesteni l-a constituit faptul ca cei care pazeau telegraful, fiind destul de ametiti de bautura, au adormit, iar functionarul a anuntat la Bucuresti revolta din oras. 

Vazand ca celelalte orase nu se alatura revoltei, liderii ploiesteni si-au dat seama ca in cateva ore toata Republica lor se va sfarsi, asa ca multi s-au ascuns sau au fugit din oras cu birjele. In dupa-amiaza zilei de 8 august, soldatii veniti de la Bucuresti in mars fortat au intrat in oras au pus capat momentului istoric in care Ploiestiul a fost tara pentru mai putin de-o zi.

 sursa:RepublicaPloiesti.net

                                                                                         

Categories: